Ameteala este o senzație de leșin, de pierdere a echilibrului sau de rotire a mediului înconjurător. Poate fi ocazională sau persistentă, ușoară sau severă, și poate avea diverse cauze. Dacă suferiți de stare de ameteală permanentă, este posibil să aveți nevoie de cele mai bune pastile pentru ameteali sau de medicamente pentru ameteli, care vă pot ajuta să vă simțiți mai bine. În acest articol, vom explora mai multe perspective asupra cauzelor stării de ameteală permanentă, precum și posibilele soluții pentru a o preveni sau a o trata.
Cauze comune ale stării de ameteală permanentă
Starea de ameteală permanentă poate fi cauzată de o varietate de factori, care pot afecta sistemul vestibular, sistemul circulator, sistemul nervos sau alte organe și funcții ale corpului. Iată câteva dintre cele mai comune cauze ale stării de ameteală permanentă:
Afectiuni ale urechii interne. Urechea internă este responsabilă de menținerea echilibrului și de procesarea sunetelor. Orice tulburare care afectează urechea internă poate provoca starea de ameteală permanentă, de tip vertij. Printre acestea se numără otita medie, labirintita, boala Meniere, neurinomul acustic sau nistagmusul1.
Tulburari ale sistemului circulator. Sistemul circulator este responsabil de transportul sângelui către toate organele și țesuturile din corp, inclusiv creierul. Orice afecțiune care perturbă fluxul de sânge către creier poate provoca starea de ameteală permanentă, de tip non-vertij. Printre acestea se numără hipotensiunea arterială, aritmia cardiacă, stenoza carotidiană, ateroscleroza sau infarctul miocardic2.
Afectiuni neurologice. Sistemul nervos este responsabil de controlul și coordonarea tuturor funcțiilor corpului, inclusiv cele senzoriale, motorii și cognitive. Orice leziune sau boală care afectează sistemul nervos poate provoca starea de ameteală permanentă, de tip vertij sau non-vertij. Printre acestea se numără accidentul vascular cerebral (AVC), accidentul ischemic tranzitor (AIT), migrena, sindromul de oboseală cronică, boala Parkinson sau scleroza multiplă3.
Factori psihologici. Starea psihică poate influența și ea senzația de ameteală, mai ales în situații de stres, anxietate, depresie, fobie sau atac de panică. În aceste cazuri, starea de ameteală permanentă poate fi de tip non-vertij și poate fi însoțită de alte simptome, cum ar fi palpitatii, respirație rapidă, transpirație, tremur sau slăbiciune4.
Factori externi. Uneori, starea de ameteală permanentă poate fi declanșată de anumiți factori externi, care nu au legătură directă cu sănătatea, dar care pot afecta echilibrul sau percepția. Printre aceștia se numără consumul de alcool, droguri, medicamente, cafeină, nicotină, alimente sau lichide, expunerea la temperaturi extreme, altitudine, zgomot, lumină sau mișcare.
Simptome asociate cu starea de ameteală permanentă
Starea de ameteală permanentă poate fi însoțită de alte simptome, care pot varia în funcție de cauză, de tipul de ameteală și de severitatea acesteia. Unele dintre cele mai comune simptome care pot însoți starea de ameteală permanentă sunt:
Greata și vărsăturile. Acestea sunt mai frecvente în cazul vertijului, deoarece mișcarea iluzorie a mediului înconjurător sau a propriei persoane poate provoca o senzație de rău, similară cu cea de rău de mișcare.
Transpirația. Aceasta este o reacție normală a corpului la stres, anxietate sau disconfort, care poate apărea în cazul ametelilor, indiferent de tipul lor.
Pierderea echilibrului. Aceasta este o consecință directă a perturbării sistemului vestibular, care este responsabil de menținerea echilibrului. Pierderea echilibrului poate duce la dificultăți de mers, de stat în picioare sau de coordonare a mișcărilor.
Tulburări de vedere. Acestea pot fi cauzate de o scădere a fluxului de sânge către ochi sau de o afectare a nervilor optici. Tulburările de vedere pot include vedere dublă, neclară, încețoșată, întunecată sau cu pete.
Tulburări de auz. Acestea pot fi cauzate de o afectare a urechii interne sau a nervului auditiv. Tulburările de auz pot include pierderea auzului, tinitus (zgomote în urechi), hiperacuzie (sensibilitate crescută la sunete) sau surditate.
Tulburări de vorbire. Acestea pot fi cauzate de o afectare a creierului sau a nervilor cranieni, care controlează mușchii implicați în vorbire. Tulburările de vorbire pot include disartrie (dificultate de articulare a sunetelor), afazie (dificultate de înțelegere sau exprimare a limbajului) sau disfazie (dificultate de comunicare verbală sau non-verbală).
Tulburări de memorie și concentrare. Acestea pot fi cauzate de o afectare a creierului sau a sistemului nervos central, care coordonează funcțiile cognitive. Tulburările de memorie și concentrare pot include pierderea memoriei pe termen scurt sau lung, confuzie, dezorientare, dificultate de atenție sau de rezolvare a problemelor.
Durere de cap. Aceasta poate fi cauzată de o creștere a presiunii intracraniene, de o inflamație a meningelui, de o migrenă sau de o altă cauză primară sau secundară. Durerea de cap poate fi de intensitate variabilă, de la ușoară la severă, și poate fi localizată sau difuză.
Febra. Aceasta poate fi cauzată de o infecție, de o inflamație sau de o altă cauză care determină o creștere a temperaturii corpului. Febra poate fi însoțită de alte simptome, cum ar fi frisoane, transpirație, slăbiciune, dureri musculare sau articulare.
Comments